2009

M-am gandit, in vacanta fiind, sa fac o retrospectiva photo a anului 2009, din punctul meu de vedere. Cu alte cuvinte, in acest post gasiti ce a insemnat anul 2009 pentru mine, din ianuarie pana in decembrie minus iunie.

Ianuarie

Pentru mine, 2009 a inceput cum nu se poate mai bine: cu un photo session. Mai jos aveti o poza cu E60, langa Paniceni, facuta pe data de 01/01/09. Afara, cred ca erau vreo -7 grade, suficient cat sa se descarce bateria :D

Februarie

In Februarie, vremea a fost ceva mai blanda dar nu destul de blanda incat sa se poata poza. Lipsa de vegetatie si culoare a insemnat mai multe poze "artistice" in alb-negru.

Martie

Martie a fost, iarasi, o luna de stat in casa, cu mentiunea ca a nins :), compesandu-se astfel lipsa de zapada din timpul iernii.

Aprilie

Mult peisaje nu am pozat in Aprilie, aceasta fiind "luna macro-urilor" :) Cu alte cuvinte, florile au fost subiectul acestei luni.

Mai

In Mai, odata cu apropierea BAC-ului, cantitatea de poze pe metru patrat a inceput sa scada. Tot ce am reusit sa fac in Mai a fost o excursie spre satul Gheorghieni, situat la vreo 6-7 km de Cluj; de aici vine si numele cartierului Gheorghieni.

Iunie

Nu. In Iunie nu am facut poze deloc. Dat fiind faptul ca la sfarsitul lunii era BAC-ul, fotografia a intrat pe planul doi.

Iulie

Adevarata distractie a inceput in Iulie cand vremea a permis niste panorame (atmosfera era inca clara). Mai jos este Clujul vazut de deasupra Realului (zona Industriala) precum si muntii Gilaului in departare.

August

Cu vacanta in plina desfasurare si scapat de inscrieri si examene, m-am dus pana la Sighisoara, intrucat vizitasem orasul doar in Noiembrie si eram curios sa vad cum arata acesta vara. Asadar, Sighisoara vazuta din cetate.

Septembrie

Cele doua saptamni in plus de vacanta din Septembrie au insemnat mai multe poze si, deci, mai multi km parcursi. Ce se vede mai jos este o portiune din Cojocna si calea ferata ce leaga Apahida de Campia Turzii.

Octombrie

In ciuda inceperii facultatii, tot am reusit sa "deturnez" cateva weekenduri pentru a merge la fotografiat. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost ninsoarea de la sfarsitul lunii, care parea sa anunte o iarna lunga.

Noiembrie

Noiembrie a fost o luna absolut comuna, cu nici o intamplare deosebita. Dintre expeditiile facute, am decis sa o prezint pe cea facuta langa Aghires-Fabrici. Motivul? Peisajul a fost superb (o parte buna din deal este pe post de balastiera).

Decembrie

Si, iata-ne ajunsi in Decembrie, de departe cea mai aglomerata luna. Timpul a trecut foarte repede. Atat de repede, incat am resuit sa merg doar prin Faget.

Cam atat pentru anul asta. Promit ca la anu' voi veni cu mai multe poze, mai mult text (not!) si un blog mai activ. Ca si cu orice "resolution" de Anu' Nou, sper sa respect macar jumatate din ea :)

3x Feleacu

Din ciclul: "E greu mult soare sa indure, ciupearca cruda de padure...":

Am fost pe Feleac weekendu trecut sa fac niste poze la ce se mai intampla prin natura asta minunata. Din motive enumerate mai sus (adica imi e aboslut lene la ora asta sa bag mai multe poze), m-am zgarcit la numai 3 poze. Nu dati vina pe mine. Dati vina pe faculta si recuperari de cursuri, seminarii, etc. Oricum, iarna asta, dupa/inainte de Craciun o sa fac o excursie mai mare si poate ca voi posta mai multe poze.

Apropo, trebuie sa ma apuc de lucrul la un rezumat photo pe anul asta...

Anyway, revenind la subiect. 3 ore. 3 poze care merita postate (randament absolut superb). Locul de unde am facut pozele este fosta livada de meri (si mai nou macesi) de pe Feleac (de la capatul lui 32 in sus). Mai jos este punctul in care se termina livada si incepe padurea de brazi, cea care se vede fix inainte sa intri in comuna Feleac.

Aici avem o parte din Cluj (Gheorghieni si Marasti) vazuta de deasupra livezii.

Iar aici o poza cu... livada!!! Ma rog, partea care se continua spre colonia Borhanci (si satul Gheorghieni).

Asta a fost. Nu e cine stie ce, dar parca s-a mai improspatat putin blogul... miroase a fresh...

A short one...

A Higgs-Boson walks into a church, the priest says "We don't allow Higgs-Bosons in here.". The Higgs-Boson says "But without me how can you have mass?"

I think this pretty much sums it up. The interpretations are endless.

HDR-uri pe ziua de azi

Doua la numar:

-> 1. HDR langa Boju

 















-> 2. HDR intre Boju si Cojocna

La Agârbiciu

In cautarea de noi teritorii pentru fotografiat, am poposit si pe la Agarbiciu, un sat aflat langa Capusu-Mare (cum vii dinspre Oradea pe partea dreapta, opus drumului spre Aghires). Probabil cel mai interesant aspect al calatoriei a fost faptul ca peisajul era partial acoperit de zapada, din cauza "vremii" de octombrie.

Zona este de tip submontan, de aici incepand Muntii Gilaului (drumul pe care am fost, ducea mai departe spre Rasca). Cel mai bine se vede in panorama finala cum sta treaba.

Luni

Lunea la faculta: 2xCurs + 2xSeminarii. Am stat de vorba cu Emisfera Dreapta (partea aia care se ocupa de integrale) si am cazut de acord ca Analiza si Algebra in aceeasi zi e prea mult. Asadar, in timp ce scriu aceste randuri, ma delectez cu ce a mai ramas din cafeaua ce-am baut-o azi de dimineata (cam 1/2 ceasca).

Doruri

Deci. Stau si ma uit pe geam si se aude Aria Urbana in surdina. Si ce ma gandesc? Daca tot e URBANA, de ce sa nu creez ceva urban? Bun. Caut prin Lightroom tralalalala si dupa 5 minute gasesc: Grigorescu si Manastur vazute din Hoia. Un pic de alb-negru, un pic de font cu less opacity si BUM!

La Leghia

Se spune ca: "Life is a journey not a destination." In cazul meu, "Leghia was a journey, not a destination". Avand mult (a se citi FOARTE MULT) timp liber, m-am gandit sa merg in zona Leghia-Aghires-Paniceni sa fac niste poze acum, la inceput de septembrie. Timingul a fost destul de rau intrucat am prins una din zilele alea cu frig de la inceputul toamnei (restul zilelor fiind undeva intre 25 grade si 15 grade).



Cam asa arata locul dintr-o panorama de 4 poze. In dreapta se vede satul Leghia. Vremea era destul de urata, motiv pentru care panorama nu este una prea grozava.

Motion

As previously stated, I like to experiment. Happening to be in Turkey (due to absolutely random reasons) I was persuaded by my friends to take some photos of them playing in the sand (the kind of playing a 20-year-old would do). The location of the shooting is an island off the coast of Turkey, near Kusadasi.

Having arrived home, I stitched the babies up a bit in Lightroom and transformed them into a double-70's-like photo montage. Not exactly the most retro thing around but hey, it can still bring back some memories of a long, forgotten summer.

Regarding the continuity of such experiments I am a bit skeptical. Due to the fact that autumn is knocking at our door, I think I'll spend the last month before university doing some landscape shots (until the cold comes in November).

Singularity

I like to experiment. Thus, I've come across an old camera lens system. Thankfully, attaching it to my Finepix s5800 worked almost like a charm. Here are some shots taken with a Fujifilm Finepix s5800 + super macro lens:

1. Geranium stamen



2. Tomato slice

Like, whoa!

I'm on the verge of officially deciding my destiny. Tomorrow I'm going to enlist to University. I'm still oscillating on whether to go to the Polytechnic Institute (a.k.a. physics and math all wrapped in one alongside some programming) or stick to the Babes-Boylai University (no math in there!). Either way, I'm gonna pursue a career in programming. Any programmers/photographers out there on Blogger? Read my lips: cout<<"feedback please!"; So, that's that.

Cum mi-am petrecut sfârşitul liceului

Oricat de apocaliptic ar suna titlul, sfarsitul liceului nu e o apocalipsa [cel putin pentru mine]. E numai finalul unei etape foarte importante din viata unui om, o etapa care contribuie in proportie 78% la formarea sa.

Eu mi-am petrecut sfarsitul acestei etape la munte. La Baisoara mai precis, unde o persoana foarte foarte amabila ne-a lasat pe mine si pe colegi sa "dam frau liber constiintei dionisiace" si sa ardem variante. Cred ca a fost singura data cand ne-am adunat 95% din clasa undeva [altundeva decat in Marty]. Si cred ca a fost singura data cand nu am fost stresati de scoala, examene, profi.

Mai jos, sunt cateva poze care descriu, in pixeli, cat de happy eram noi toti:




In calitate de absolvent al clasei XII-A din CNER, ABucin out.

19

Dual-language posting today. Makes my brain think of something else than the Baccalaureate....

RO: Iarasi am imbatranit cu un an.... De obicei ii misto sa vezi ca ai crescut in ani [mai ales ca pentru mine, ziua de 15 e totuna cu sfarsitul scolii ] dar anul asta parca nu mai exista acel farmec din ultimii 18 ani. Poate ca e si chestia asta cu terminatul liceului si BAC-ul care rapesc din placerea unei zile de nastere...

In fine, BRB ma duc sa traiesc clipa...

ENG: I'm one year older again. Usually, it's fun to see that your age is increasing [especially for me, due to the fact that school ends on the same date as my birthday ] but this year, the charm of the last 18 years seems to have vanished. Well, it might have something to do with the fact that high school has ended and that the Baccalaureate is knocking at the door...

Anyways, I'll BRB - I'm going to enjoy the moment...

Au revoir...

E gata liceul. Patru ani s-au scurs instant. Adica, ieri eram in clasa a 9 a si nu nimeream sala Tot ieri, pe la ora 12, eram la Marty fericiti ca am terminat a 10 a si ca pizza a ajuns la timp. Ieri seara, ne-am dat CAE-ul de a 11 a si am aflat ce inseamna un examen adevarat. Iar azi de dimineata, ne-am dus la festivitate. Ultima din cariera noastra de "eeelevi" (vorba Daianei).

Ultima zi de liceu e un paradox. Tristetea despartirii de colegi se impleteste cu bucuria unui viitor al nostru. Daca e sa o luam matematic, aceste sentimente contradictorii s-ar anula reciproc, rezultand 1 care este mai departe egal cu individul. Dar cum omul este o fiinta aparte, sentimentele nu se anuleaza: ele coexista.

Asadar, school is over...

P.S. Daca se descopera vreo modalitate de a da timpul inapoi fara sa se ajunga intr-un univers paralel, lemme know

Meciul Profi vs. Elevi

Exista o traditie a CNER-ului de a organiza in ultima saptamana un meci de fotbal intre absolventi si profesori. Anul asta am fost noi protagonistii, fiind clasa a XII-a. Meciul a inceput cum nu se poate mai bine [geniala ideea cu imnul UEFA, inca si acuma rad]. Comentatorii de anu' asta la A or fost Mihutz [aka Mihut], Daya [aka Daiana] si Farky [aka Farcas]. Scorul o fost 3-2 pentru profi la clasa noastra, dintre toate echipele C-ul reusind sa-i invinga pe profi cu 4-0.

Libertatea în Oglindă

Pam-pam. Acesta este un eseu care l-am scris mai demult pentru concursul "Elev in Comunism". Thanks to "un sistem ingenios de inscriere cum numai in Romania gasesti", eseul a ajuns intr-un Recycle Bin din Bucuresti. Dar totusi...

Libertatea în oglindă

Este frig. Un ceas Slava aflat pe o masă de bucătărie acoperită cu linoleum arată ora treisprezece. Din cauza unor “mici lipsuri” şi a unui program destul de încărcat, familia Antim a uitat să îi mai întoarcă cheiţa. Calendarul Flacăra, fixat pe perete cu o oarecare meticulozitate, indică un 22 şters. Opusă calendarului, este o fereastră acoperită de o perdea mai mult murdară decât curată, prin ochiurile căreia se întrezăreşte strada. Paşii grăbiţi ai unui copil îmbrăcat într-o haină prea mare pentru trupul său firav, tulbură liniştea aleii.

Meaning and meaninglessness

This is an essay I wrote for the "Anca Romantan" scholarship. Unfortunately, it did not qualify amongst the first two. Hope it will make for a good read, though!

Meaning and meaninglessness

Who are we? Man has always sought to understand his role in the big picture: how he related to divinity and vice versa. It is of human nature to question everything, ranging from the tiniest of atoms to the complex status of meaning and meaninglessness. This relentless thirst for knowledge has led to a shocking discovery: man cannot see the true aspect of things from where he stands. In order to see reality in full color, the viewing angle must be changed.
The purpose of this essay is to analyze the conflict between objectivity and subjectivity in human existence, whilst, at the same time, attempting to provide a solution for getting out of the “impasse”.

Despre caracter şi mediu

Despre caracter şi mediu*

Una din cele mai evidente caracteristici ale oamenilor este faptul că sunt ca nişte pietre (eu fiind un pahar de hârtie nu mă pun la socoteală). La început, ei nu sunt decât o bucată mare şi aspră de piatră, ale cărei muchii ascuţite găuresc pătura socială. Cu timpul, colturile ascutite devin mai fine si muchiile, mai rafinate: Sculptorul™ lucreaza. dar, ca si oricare alta fiinta, Sculptorul™ nu este perfect. De cateva ori, se mai intampla sa si greseasca. O alunecare a mainii, o cafea varsata si piatra devine ciobita. In ciuda aparentleor (ciobita sau fina), piatra poate fi acoperita acum de catre patura sociala.

Dar aici vine partea interesanta. In timpul procesului de sculptura**, alte pietre "ajuta" Sculptorul™. Ele se amesteca cu piatra prelucrata, izbindu-se de ea, conefrindu-i un aspect mai neted (sau mai aspru). Dupa o lunga perioada de lovituri si sfarmaturi, pietrele ies la lumina zilei, unele mai fine, altele mai grunjoase.

Cu rabdarea pierduta, Sculptorul™ le arunca intr-o lada si se duce cu ele la Oficiul Postal #37. Destinatia? Nu se stie. Greutatea? Nu se stie. Scopul? Nu se stie.

__________________________

* pentru cei care prefera varianta verde: [link]
** procesul sculpturii consta in decenii de dalturie si atentie la detalii


Cu stima si respect pentru tot ceea ce este din hartie,

Andrei Bucin

Of character and environment

Of character and environment

One of the most obvious characteristics of humans is that they are like stones (I, myself, am not human, but a paper cup). At first, they are a rough slab of stone whose jagged edges pierce the social fabric. Over time, the corners become smoother and the edges more refined: The Sculptor™ is at work. However, like any other being, the Sculptor™ is not perfect. On certain occasions he misses. A slip of hand here, a coffee spill there and the stone becomes chipped. Regardless of its appearance, the stone can be covered by the social fabric without it being torn.

But here comes the interesting part. During the sculpting process*, other stones partake in this tedious activity. They clash against the worked-upon stone, smoothing it (or making it more rough). After a long period of hitting and smashing, some of the stones come out fine, while others come out coarse.

With his patience lost, the Great Sculptor™ tosses them in a crate and heads for FedEx Branch Office #5629. Destination? Unknown. Weight? Unknown. Purpose? Unknown.

__________________________

*The sculpting process consists of decades of fine chiseling and detail inspection.

** for those of you who fancy GREEN over GREY, the same excerpt can be found [here].


With love towards everything that is paper,

AndrewB