Despre caracter şi mediu

Despre caracter şi mediu*

Una din cele mai evidente caracteristici ale oamenilor este faptul că sunt ca nişte pietre (eu fiind un pahar de hârtie nu mă pun la socoteală). La început, ei nu sunt decât o bucată mare şi aspră de piatră, ale cărei muchii ascuţite găuresc pătura socială. Cu timpul, colturile ascutite devin mai fine si muchiile, mai rafinate: Sculptorul™ lucreaza. dar, ca si oricare alta fiinta, Sculptorul™ nu este perfect. De cateva ori, se mai intampla sa si greseasca. O alunecare a mainii, o cafea varsata si piatra devine ciobita. In ciuda aparentleor (ciobita sau fina), piatra poate fi acoperita acum de catre patura sociala.

Dar aici vine partea interesanta. In timpul procesului de sculptura**, alte pietre "ajuta" Sculptorul™. Ele se amesteca cu piatra prelucrata, izbindu-se de ea, conefrindu-i un aspect mai neted (sau mai aspru). Dupa o lunga perioada de lovituri si sfarmaturi, pietrele ies la lumina zilei, unele mai fine, altele mai grunjoase.

Cu rabdarea pierduta, Sculptorul™ le arunca intr-o lada si se duce cu ele la Oficiul Postal #37. Destinatia? Nu se stie. Greutatea? Nu se stie. Scopul? Nu se stie.

__________________________

* pentru cei care prefera varianta verde: [link]
** procesul sculpturii consta in decenii de dalturie si atentie la detalii


Cu stima si respect pentru tot ceea ce este din hartie,

Andrei Bucin