La Agârbiciu

In cautarea de noi teritorii pentru fotografiat, am poposit si pe la Agarbiciu, un sat aflat langa Capusu-Mare (cum vii dinspre Oradea pe partea dreapta, opus drumului spre Aghires). Probabil cel mai interesant aspect al calatoriei a fost faptul ca peisajul era partial acoperit de zapada, din cauza "vremii" de octombrie.

Zona este de tip submontan, de aici incepand Muntii Gilaului (drumul pe care am fost, ducea mai departe spre Rasca). Cel mai bine se vede in panorama finala cum sta treaba.

La Leghia

Se spune ca: "Life is a journey not a destination." In cazul meu, "Leghia was a journey, not a destination". Avand mult (a se citi FOARTE MULT) timp liber, m-am gandit sa merg in zona Leghia-Aghires-Paniceni sa fac niste poze acum, la inceput de septembrie. Timingul a fost destul de rau intrucat am prins una din zilele alea cu frig de la inceputul toamnei (restul zilelor fiind undeva intre 25 grade si 15 grade).



Cam asa arata locul dintr-o panorama de 4 poze. In dreapta se vede satul Leghia. Vremea era destul de urata, motiv pentru care panorama nu este una prea grozava.

Cum mi-am petrecut sfârşitul liceului

Oricat de apocaliptic ar suna titlul, sfarsitul liceului nu e o apocalipsa [cel putin pentru mine]. E numai finalul unei etape foarte importante din viata unui om, o etapa care contribuie in proportie 78% la formarea sa.

Eu mi-am petrecut sfarsitul acestei etape la munte. La Baisoara mai precis, unde o persoana foarte foarte amabila ne-a lasat pe mine si pe colegi sa "dam frau liber constiintei dionisiace" si sa ardem variante. Cred ca a fost singura data cand ne-am adunat 95% din clasa undeva [altundeva decat in Marty]. Si cred ca a fost singura data cand nu am fost stresati de scoala, examene, profi.

Mai jos, sunt cateva poze care descriu, in pixeli, cat de happy eram noi toti:




In calitate de absolvent al clasei XII-A din CNER, ABucin out.